Am trecut astăzi prin târgul Roznov, de lângă Piatra Neamț. Marfă multă, tarabe pline, produse de tot felul, dar oameni puțini. O liniște apăsătoare, un loc care altădată poate fremăta de viață, de glasuri, de negocieri, de întâlniri și de bucuria simplă a târgului. Astăzi, în schimb, am văzut o imagine sumbră, săracă, aproape dezolantă. Comercianți care își așteaptă clienții, marfă expusă, dar prea puține priviri, prea puține cumpărături, prea puțină viață. Nu știu dacă este doar o zi mai slabă sau imaginea unei realități care se adâncește: oamenii au tot mai puțini bani, cumpără tot mai puțin, iar târgurile, odinioară locuri de întâlnire și de mișcare, par să-și piardă încet farmecul și rostul. Mi-a rămas în suflet această imagine. Pentru că un târg fără oameni nu înseamnă doar comerț în declin. Înseamnă comunități care se sting încet, speranțe mai mici și o tristețe pe care nu o poți măsura în cifre. Multă marfă, puțini oameni… și o tăcere care spune mai mult decât orice statistică.

2
Publicat pe 22 noiembrie 2026 de
Categoria

DISTRIBUIE:

Adaugă comentariul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată.